Un postas in capitalele lumii

Virgil Galatanu...

Pana acum o saptamana nu auzisem niciodata acest nume. Acum o saptamana am citit primul articol pe batesaua.ro si nu-mi venea sa cred. Virgil Galatanu este un roman cat se poate de simplu care acum 8 ani de zile si-a luat bicicleta si 20USD si a plecat in calatoria vietii lui. Inca mai spera ca va duce la bun sfarsit aceasta calatorie. In 8 ani de zile a reusit sa strabata toate tarile europene, toate tarile africane si a inceput periplul sau prin continentul asiatic. Are 51 ani, este din Roman-jud. Neamt, vine in Romania rar, dar nu uita niciodata sa poarte steagul tarii peste tot. Cu toate acestea autoritatile noastre n-au facut nimic pana acum pentru a-l ajuta (unii ar spune ca nu e nimic surprinzator si probabil au dreptate).
Eu am aflat despre el la Horia de la clubul Romania Pitoreasca din Pitesti. Horia e om cu initiativa, asa ca imediat dupa ce a aflat numarul lui Virgil Galatanu l-a si contactat. Si uite-asa ne-am trezit intr-o luni cu Virgil si a lui bicicleta la Pitesti. Au urmat multe intrebari din partea noastra si multe povestiri interesante pe care le ascultam cu gura deschisa.

Toate povestirile erau sustinute de poze si de averea lui cea mai de pret: un caiet in care a strans stampile si cateva vorbe de la fiecare consulat/ambasada/primarie de prin tarile/orasele pe care le-a vizitat.

L-am intrebat cum se orienteaza si am ramas surprinsi cand ne-a spus nu numai ca nu are GPS sau alt sistem modern de navigatie dar nu a folosit nici macar hartile clasice. S-a orientat doar dupa indicatoarele din fiecare tara si nu... nu s-a ratacit.
L-am intrebat cum s-a descurcat cu vizele si in ciuda faptului ca unele vize le-a obtinut greu sau chiar deloc nu s-a plans ci ne-a spus cat se poate de simplu "m-am descurcat".
L-am intrebat cum s-a descurcat cu animalele salbatice in Africa si ne-a spus ca n-a avut probleme. Ar fi vrut sa ne arate o poza pe care o facuse la un crocodil dar din pacate nu i-a iesit. Cele mai multe probleme se pare ca tot de la oameni vin...
L-am intrebat cum s-a descurcat cu apa in desert si ne-a spus ca a carat pana la 20l de apa pe bicicleta si nu s-a plans.
L-am intrebat atat de multe si la toate intrebarile noastre a raspuns la fel de simplu. Nu s-a plans de singurate, nu s-a plans de conditiile de drum. Il durea doar ca in doua tari ambasadorii romani nu au vrut sa-l primeasca. Cu toate acestea dovada ca a trecut prin acele tari a luat-o de la celelalte autoritati locale.
Au fost si multe momente frumoase cum ar fi faptul ca in Kazakhstan s-a intalnit pentru a doua oara cu acelasi ambasador roman. Prima oara se intalnisera in Abuja-Nigeria.

Calatoria de pana acum a lasat si urme fizice. Globetrotter-ul Virgil Galatanu are o tija in picior din cauza unui accident petrecut in Egipt si a pierdul ochiul drept din cauza unui virus in Kenya. Cu toate acestea el vrea sa merga mai departe.
Asa am aflat ca pentru a pleca mai departe are mare nevoie de un sponsor. Cand l-am intrebat cati bani ii trebuie pentru a continua ne-a spus 1600EUR-contravalaoarea biletului de avion. Nu a cerut bani pentru nevoie personale. A zis simplu "Ma descurc". Pentru a convinge mai usor un sponsor el s-a gandit sa se inscrie in cartea recordurilor. Pentru inscrierea in cartea recordurilor ne-a spus ca ar avea nevoie doar de 300USD. Noi cei de la club am zis ca am putea sa-l ajutam cu suma asta, asa ca ne-am apucat sa-i facem cont pe Guiness Book ca sa aflam unde trebuie sa depunem banii. Si cand toate erau aproape finalizate ne-am dat seama ca suma e de fapt 450 GBP. Din pacate doar noi nu putem strange toata suma (NU nu suntem asa multi in club), dar ne luam angajamentul sa folosim banii de la eventualii donatori pentru a ajuta acest OM sa continue calatoria.

Pentru donatii doritorii pot utiliza contul

RO33RZBR0000060007502361 - Raiffeisen Bank Pitesti.

Pentru alte informatii puteti lua legatura cu Horia Petrescu-presedintele clubului. Virgil este momentan in Pitesti.

Let's do it!

Prima mea actiune de curatenie...
Da, e prima. Pana acum am refuzat sa strang gunoaiele altora deoarece mi se parea ceva inutil si care nu invata pe nimeni nimic. De ce am acceptat totusi sa merg? Deoarece acest proiect isi doreste sa aiba o amploare mult mai mare. Din pacate concluziile dupa prima zi de curatenie nu sunt tocmai cele dorite.
Organizarea lasa mult de dorit. Noi ne-am strans cativa in Piata Primariei din Pitesti (in total vreo 30-40 - noi 10 oameni am format o echipa-restul au alcatuit alte echipe pentru alte trasee). Ideea noastra era sa acoperim traseul AG-39. Noi cartasem zona si stiam foarte bine unde sunt gunoaiele. Primul detaliu care nu a fost stabilit bine a fost ora de intalnire. Ora de intalnire era stabilita la 8:00. Pentru a ajunge pe traseul AG-39 era nevoie de 1h30 pana la 2h30. Asta insemna ca am fi ajuns la primarii pe la ora 9:30-10:30. Pentru sate insemna tarziu rau. Spre deosebirea de cei de la oras, oamenii de la sate se trezesc de la 6 dimineata si nu stau in fata primariei pana se trezesc orasenii. Banuind deja acest aspect am plecat cat mai repede spre prima primarie: Valea Mare Pravat. Surpriza... primaria era inchisa si nu era nimeni care sa ne dea sacii sau manusile impartite cu cateva zile inainte. Din fericire ne mai astepta un voluntar in fata primariei: Andreea. Am luat-o si pe Andreea cu noi si ne-am continuat drumul spre primarii. Dragoslavele: aici deja voluntarii erau pe traseul de curatenie. Profesorii de la scoala au mobilizat elevii si pana sa ajungem noi ei umplusera deja multi saci. In urma lor umbla un tractor cu remorca pentru a incarca sacii. Felicitari pentru mobilizare! Din pacate nu mai aveau manusi si nici saci pentru noi. Am sunat si la primaria din Rucar unde am aflat ca si ei iesisera la strans gunoaie si ca nu mai aveau saci. Deja se facuse destul de tarziu si ne-am dat sema ca nu mai are rost sa continuam sa pierdem vremea, asa ca ne-am ales unul dintre punctele cartate de noi si ne-am apucat de treaba. Din fericire mai aveam cativa saci de 240l in portbagaj si unii venisera cu manusi d-acasa si chiar cu o pereche de cizme.






Am umplut repede sacii pe care ii aveam, dar gunoaie mai erau destule asa ca l-am sunat pe Octav (el era coordonatorul pentru zona noastra). Ne-a dat o veste buna: ne-a zis ca vine cineva la noi cu saci si cu manusi. Am mai scos pe mal cat am putut din gunoaie si apoi am luat o pauza de masa.



Imediat dupa ce am terminat de mancat au venit si sacii si manusile. Multumim domnului de la mediu!



Nu ne-am apucat bine de munca si a venit tirul ca sa incarce sacii.



Am ramas putin surprinsi pentru ca stiam ca programul era pana la ora 17 si era abia pranz. Am vorbit cu soferul si ne-a spus ca primariile terminasera deja si au solicitat transportul gunoaielor. Am incarcat ce stransesem pana atunci si dupa o scurta sedinta am hotarat ca noi sa strangem in continuare pana terminam.



Ne-au vizitat si cateva rate dar au ramas dezamagite cand au vazut gunoaiele asa ca au facut cale intoarsa.





Horia a fost mai curajos si s-a aventurat la gunoaiele din mijlocul apei. Speram sa nu faca prea multe boli.



Spre final ni s-a alaturat si Octav (coordonatorul judetului) si am continuat sa strangem cu totii gunoaie pana am considerat ca noi nu putem face mai mult. Cam asa arata locul dupa plecarea noastra. Am lasat in urma numai lemnele.





Am fost doar 12 oameni si impreuna am strans 60 saci de gunoi din care 2 de sticla, 2 de metal, 2 de incaltaminte si restul au fost saci de 240l plini cu peturi compactate.



Domnul Valeriu Bogaciu ne-a fost de mare ajutor si avem o admiratie deosebita pentru dumnealui. A aflat de actiune din ziarul Argesul si a muncit cot la cot cu noi.



Ni s-a alaturat sambata dimineata in piata dupa ce a intrat in vorba cu domnul Sorin.



Tineretul a fost format din 5 tineri entuziasti pe care ar fi bine sa-i putem tine in tara (nu cred ca vom reusi cu actiuni de acest gen). Ordinea este aleatoare.





Andreea











Diana













Teo












Alex













Si Alexandra pe care nu stiu din ce motiv n-am prins-o in poze si-mi cer scuze. Contributia fiecaruia in parte a contat si s-a simtit in numarul impresionant de gunoaie strans.

Alaturi de noi a fost si Octav si cativa membri de la Clubul de drumetie Montana Romania Pitoreasca din Pitesti: Cristi, Simona, Razvan si capul celor mai mari „rautati”, Horia.
Multumim si celor de la FotoClub Trivale care au strans ceva mai multe dovezi pentru actiunea din Arges. Aici gasiti si un filmulet.

Concluziile si sugestiile le voi posta mai tarziu.